Frig și frică – acestea sunt cele două emoții ce m-au acompaniat de-a lungul lecturii romanului Prada de Yrsa Sigurdardottir. Nici dacă voiam nu puteam alege o perioadă mai bună pentru a mă cufunda, la ceas de seară, între paginile acestui thriller islandez. Sigur, mediul perfect ar fi fost o cabană între munții înzăpeziți, dar credeți-mă, nu ați vrea să faceți asta pentru că nu ați mai dormi deloc și cu siguranță ați scurta vacanța.
Volumul de aproape 400 de pagini deapănă lent și intercalat prezentul unei misiuni de salvare cu trecutul unei excursii spontane a două cupluri și ghidului lor. Săptămâna ce îi departe reprezintă miezul romanului, unde umbrele întunericului ascund secrete mișcătoare și voci ce îți imploră ajutorul. Printre aceste două planuri avem inserate și întâmplările bizare prin care trece un îngrijitor de la o stație radar din apropiere.
„Poate că asta era o cale de-a încetini timpul și de-a trăi veșnic, cugetase ea cu umor sec – să trăiești într-o stare de groază permanentă.„
Cele trei tablouri au în comun ceva mai mult decât frigul năprasnic, însă asta va descoperi cititorul curios, ce va fi răsplătit la final pentru așteptarea îndelungată. Trebuie să recunosc că nu m-am așteptat la o astfel de derulare lentă a evenimentelor, ritmul greoi, cât și descrierile lungi dând impresia unei povești dezlânate, căruia îi lipsește chiar elementul central al unei lecturi thriller – fluiditatea. Însă, pe cum înaintam în lectură m-am lăsat purtată de enigmele poveștii, trecându-mi fiori pe șira spinării ori de câte ori se lăsa întunericul.
Volumul nu se adresează așadar celor ce iubesc thrillerele antrenante, cu acțiune non stop și multe indicii de-a lungul evenimentelor, ci este destinat acelora ce se lasă adânciți în mrejele unei pânze complicate, cu accente horror, unde doar la final ți se oferă piesa lipsă. Este o carte pe care eu nu aș fi trebuit să o citesc seara, întunericul din carte întinzându-și brațele și pe canapeaua mea, dar este o carte ce mă bucur că am putut să o citesc în anotimpul iernii, cu toate că zapada ne cam ocolește prin orașele din vestul României.
Islanda e o țară ce arată minunat, mi-ar plăcea să o vizitez într-o zi, însă până atunci mă bucur că îi pot descoperi peisajele superbe prin intermediul cărților, acest titlu având ca piesă de rezistență un cadru muntos de senzație, cu troiene de zăpadă înalți și viscole ce atrag nenorocirile ca un magnet.
Prada de Yrsa Sigurdardottir a apărut în traducerea lui Liviu Szoke la Editura Trei și este disponibilă aici.
Volumul se bucură și de un blog tour printre cititorii înfocați de mistery & thriller, așa că vă invit și la ei pe site-uri pentru a putea citi mai multe păreri despre carte: Literatura pe tocuri, Biblioteca lui Liviu, Cărțile mele și alți demoni, Anca și cărțile, Analogii-Antologii, Falled, Citește-mi-l și Fata cu Cartea.
Ciobanul de azi 